Tabără Baia de Aramă, ziua a IV-a

        Ziua a patra, scurt pe doi!

      A doua zi, somnoroși nevoie mare, vinovată fiind  zbuciumata seară dansantă și  poveștile de după, devorăm rapid micul dejun, verificăm costumele de baie și ochelarii de soare, înhățăm lăzile frigorifice cu hrana și desertul pentru prânz, urcăm în autobuz și nu-l slăbim pe dom' Vasile, șoferul, până nu ne duce direct în stațiunea Băile Herculane. 

      Cine nu a auzit de Băile Herculane?? 

      În ciuda situației actuale, a clădirilor în mare parte deteriorate, apele binefăcătoare au rămas aceleași, mii de pacienți români sau străini urmând tratamente de specialitate sau pur și simplu tratându-se empiric atât în stațiunea Băile Herculane cât și la ștrandul  „7 Izvoare”. 

       Străzile cu aer provincial, magazinele cu nimicuri care de care mai „chinezești”, băștinașii ce te scrutează cu coada ochiului, mai ales cei cu tarabe și mici magazine, tonetele de la care se pot cumpăra tot felul de înghețate,  care de care mai aromate și mai colorate, căldura agasantă și omniprezentă amplificată de pereții verticali de calcar îți induc o moleșeală care te impinge,  vrei nu vrei, direct într-una din cele câteva piscine și ștranduri (re-) amenajate mai mult sau mai puțin.

        Mulțumită respectului de sine și a celui arătat propriilor clienți, firma de turism A.G. Tour a ales foarte bine ștrandul în care urma să ne bălăcim întreaga zi și, într-adevăr, acesta se ridica la cele mai înalte așteptări: dotările, personalul care deservea clienții și apa termală putând satisface foarte ușor cele mai pretențioase gusturi.

        Cum fu zi de bălăceală, mă veți înțelege  de ce sunt atât de puține imagini care să ilustreze frumoasa zi ... m-am bălăcit și eu alături de ceilalți!

Dom' Vasile

     Spre seară ne-am pornit spre casă (pensiune), obosiți, leșinați de-atâta soare  și joacă, tot ce ne mai doream fiind doar un pătuc moale la răcoare ...

      Pe drumul dinspre Băile Herculane spre Baia de Aramă, într-o curbă „ac de păr”, ascunsă printre ierburi, sfida trecerea timpului o căsuță modestă, umbră a unei cochete reședințe în vremurile trecute.   Aș jura că aici locuia odată Sf. Duminică ...