luni, 27 februarie 2012

Traseul „BĂLĂNEL”

Ați auzit cumva de traseul Bălănel??
     Nu! Nu este nimic legat de filmul de desene animate cu același nume, este doar un mic traseu pentru drumeție de o zi  pe care, după ce l-am străbătut de câteva ori împreună cu elevii și cu prietenii mei ani de-a rândul, am decis să-l botez întocmai cum ați auzit mai sus: Traseul Bălănel. Nu că ar fi fost prima dată când am botezat vreo potecă, culme ori pietroi mai cu personalitate!


     Normal, fiind un traseu recomandat drumețiilor de o zi, începe din Galați, mai exact de pe malul bacului Gălățean unde se face traversarea fluviului Dunărea dincolo pe malul tulcean, adică în localitatea I.C. Brătianu arătată cu atâta nonșalanță cu degetul aprig al vestitului inginer și om politic român.
      26 martie 2011. Răspund la apel cei cu mâncărici în tălpi, de la stânga spre dreapta privitorului:  Elena, Iulia, Marieta, Bogdan, Renato (în plan depărtat), Andrei, Sebastian și bineînțeles eu, cel din spatele tastaturii:



        Puțin cam friguț însă în deplin acord cu sfârșitul lui Prier, zgribuliți dar cu sângele clocotind cu gândul la aventura ce avea să înceapă odată cu debarcarea pe tărâm străin (Tulcea), facem o fotografie de grup la prova bacului, apoi stabilim strategia drumeției: luăm un microbus până în dreptul cetății Dinogeția unde vom coborî urmând a vizita ruinele cetății. Mai apoi vom traversa șoseaua diametral opus și vom urca alene pe Dealurile Buceagului urmând apoi „traseul de creastă” unde vom vizita cazematele germane din timpul Primului Război Mondial până la vechea carieră de granit iar apoi pe lângă Lacul de la Lățime ...




... ne vom întoarce în pas vioi, mai de voie - mai de nevoie, până la trecerea bac de pe malul tulcean.
       Zis și făcut! Am negociat scurt cu un șofer de microbus care ne-a luat contra cost până în dreptul cetății Dinogeția ...
       Am luat-o cu asalt și .. cum fiecare treabă serioasă este precedată de o odihnă pe măsură, mai întâi am vizitat termele, unde slujbașii și soldații din cetate se întrețineau cu un masaj, o baie sau alte asemenea ...
     Normal, acoperișul sta să cadă, o mare parte din el lipsind, fiind luat de vânt și zăcând primprejur; bănuiesc ca peste alte câteva sute de ani, urmașii noștri vor veni să vada „ruinele” noastre!

    Am intrat apoi pe poarta principală,

  pașii purtându-ne printre ruinele gemând de istorie.   Rând pe rând, Casa Comandantului Cetății, Basilica creștină romano-bizantină, Bisericuța și celelate ruine ale zidurilor ne-au șoptit legendele locului, unele sângeroase, altele mondene, încât ne-au făcut să promitem că vom reveni curând să mai ascultăm și alte povești demne de auzul urmașilor:

 






    După un mic dejun consistent și urări de bine adresate custodelui cetății, vestitul „Nea' Petrică”, lăsăm ruinele în paza cățelușilor dornici de zbenguială și luăm cu asalt unul din Dealurile Buceagului:







  Unele necuvântătoare ne-au ieșit sfioase în cale precul broatecul (Hyla arborea):


 ... altele împietrite precum „Iguana”:

     Puțini știu că pe Dealurile Buceagului se găsesc câteva pâlcuri de pini relicve din timpuri imemoriale:

   
  Nu puteam să nu întâlnim în periplul nostru amprenta „civilizației”:
   
 

  ... gustul amar făcându-ne să iuțim pasul către casă, hotărâți ca mâine să fim mai buni decât astăzi și decât zilele ce vor urma:


 
 


    Obosiți dar cu zâmbetul pe buze, ne bucurăm pentru minunățiile întâlnite pe potecile traseului Bălănel, consolidăm vechile alianțe, clădim altele noi ... neirosind nimic din clipele petrecute împreună:
  
 



    ... sfârșitul unei zile nefiind decât începutul alteia noi!!


                              Pe curând!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu